„Ultima floare de cireș”, romanul semnat de autoarea japonezo-americană Kathleen Burkinshaw, este o poveste profundă și emoționantă, care aduce în prim-plan experiența unei fetițe în mijlocul unuia dintre cele mai devastatoare evenimente din istorie: bombardamentul atomic de la Hiroshima. Cartea este inspirată din viața mamei autoarei, care, la vârsta de doisprezece ani, a supraviețuit atacului nuclear. Acest detaliu, pe care îl aflăm în postfața cărții, conferă romanului o autenticitate aparte, transformându-l într-o mărturie extrem de vie despre viața cotidiană din Japonia în timpul celei de-Al Doilea Război Mondial.
Personajul principal, Yuriko, este o fată sensibilă și curioasă, care trăiește alături de tatăl său – proprietarul unui ziar, mătușa Kimiko și vărul ei de cinci ani, Genji. În aparență, duce o viață normală într-un cartier liniștit din Hiroshima, dar în spatele atmosferei de familie se ascund secrete dureroase. Pe măsură ce povestea avansează, Yuriko află că lucrurile nu sunt așa cum le-a crezut ea întotdeauna, relațiile în familia sa fiind mai complicate decât păreau la prima vedere. Acest parcurs de descoperire personală al fetiței se împletește cu tensiunile și fricile generate de război, creând o poveste în care micul univers al familiei e pe punctul de a se prăbuși în paralel cu cel al orașului.
Romanul se remarcă prin stilul narativ intim, la persoana întâi, care lasă cititorul să pătrundă direct în gândurile și emoțiile protagonistei, să îi simtă frica, speranța, neînțelegerile sau tristețea. Fiind o carte pentru publicul cititor tânăr, limbajul este unul simplu, însă plin de sensibilitate și detalii culturale. Termeni japonezi precum „sakura” (floare de cireș), „geta” (sandale tradiționale), „sensei” (profesor) sau „koseki” (registrul familiei), regulile sociale, modurile de adresare, ierarhiile familiale sunt integrate natural în text, totul contribuind la atmosfera autentică a romanului. Fiecare capitol începe cu fragmente din transcrieri audio, titluri de ziare, afișe de propagandă, ceea ce plasează acțiunea într-un context istoric real și oferă o tensiune dramatică suplimentară.
Povestea este marcată de simbolismul florii de cireș, care devine o metaforă a frumuseții și fragilității vieții. Tatăl lui Yuriko îi spune fetei la un moment dat: „Florile de cireș sunt ca viața însăși – foarte frumoase, dar atât de fragile, încât înfloresc doar pentru o perioadă scurtă de timp”. Citatul sintetizează perfect esența romanului: un elogiu adus vieții, chiar și în cele mai întunecate clipe. Pe fundalul propagandei de război, al sirenelor care anunță raiduri aeriene și al interdicțiilor culturale impuse de regim, cititorul descoperă bucurii simple, precum întâlnirile atât de așteptate dintre Yuriko și prietena sa Machiko, sărbătorile tradiționale sau un dans în kimono, care contrastează dureros cu tragedia iminentă.
Romanul se remarcă prin stilul narativ intim, la persoana întâi, care lasă cititorul să pătrundă direct în gândurile și emoțiile protagonistei, să îi simtă frica, speranța, neînțelegerile sau tristețea. Fiind o carte pentru publicul cititor tânăr, limbajul este unul simplu, însă plin de sensibilitate și detalii culturale. Termeni japonezi precum „sakura” (floare de cireș), „geta” (sandale tradiționale), „sensei” (profesor) sau „koseki” (registrul familiei), regulile sociale, modurile de adresare, ierarhiile familiale sunt integrate natural în text, totul contribuind la atmosfera autentică a romanului. Fiecare capitol începe cu fragmente din transcrieri audio, titluri de ziare, afișe de propagandă, ceea ce plasează acțiunea într-un context istoric real și oferă o tensiune dramatică suplimentară.
Povestea este marcată de simbolismul florii de cireș, care devine o metaforă a frumuseții și fragilității vieții. Tatăl lui Yuriko îi spune fetei la un moment dat: „Florile de cireș sunt ca viața însăși – foarte frumoase, dar atât de fragile, încât înfloresc doar pentru o perioadă scurtă de timp”. Citatul sintetizează perfect esența romanului: un elogiu adus vieții, chiar și în cele mai întunecate clipe. Pe fundalul propagandei de război, al sirenelor care anunță raiduri aeriene și al interdicțiilor culturale impuse de regim, cititorul descoperă bucurii simple, precum întâlnirile atât de așteptate dintre Yuriko și prietena sa Machiko, sărbătorile tradiționale sau un dans în kimono, care contrastează dureros cu tragedia iminentă.
Autor
KATHLEEN BURKINSHAW
Editura
Corint junior
Locul și anul publicării
București, 2025
Cartea se încheie cu o scenă devastatoare, în care Yuriko supraviețuiește exploziei atomice, dar lumea ei este complet schimbată. Imaginile prezentate sunt extrem de dure, însă pierderea, durerea și doliul sunt tratate cu delicatețe, dar și cu o notă de speranță. „Ultima floare de cireș” nu este doar o lecție de istorie, ci și una de umanitate. Este o carte care merită citită pentru că ne prezintă războiul prin ochii unui copil care iubește, se îndoiește, suferă, dar și speră, amintindu-ne că, dincolo de granițe și conflicte, suferința este universală, iar pacea – o necesitate.
Acest volum se află în colecțiile Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila. Disponibilitatea titlului poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii – https://toread.bjbraila.ro/opac.
Acest volum se află în colecțiile Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila. Disponibilitatea titlului poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii – https://toread.bjbraila.ro/opac.