TOATĂ VIAȚA CARE NE-A MAI RĂMAS

Roberta Recchia, născută în 1972, este licențiată în limbi și literaturi europene și americane. După o perioadă în care a lucrat într-o companie de transport maritim, în 2013 și-a schimbat radical viața pentru a se dedica meseriei de profesor, în prezent predând engleză într-un liceu din Roma.
„Toată viața care ne-a mai rămas” este romanul de debut al autoarei italiene, tradus până în prezent în peste paisprezece limbi. A fost primit cu entuziasm atât de critici, cât și de cititori, remarcându-se prin abordarea sensibilă a unor teme extrem de grele, cum ar fi durerea, rușinea, doliul, dar și regăsirea de sine, reziliența și speranța.
Acțiunea debutează în Roma anilor 1950, în centrul acesteia fiind Marisa, fiica mai mică a unor oameni simpli, proprietari ai unei băcănii, care se îndrăgostește de persoana nepotrivită, dar căreia soarta îi surâde atunci când în viața ei pătrunde Stelvio, un tânăr orfan, care este primit în mijlocul familiei Marisei și care va deveni soțul devotat al acesteia. Treizeci de ani mai târziu, viața blândă a celor doi este brusc răvășită de moartea violentă a fiicei adolescente, Betta, iar din acest moment romanul este scindat în „viața de dinainte” și „viața de după”, fapt anunțat de altfel încă din prolog.
Tragedia destramă familia, iar relațiile se degradează dramatic, mergând până în punctul în care nimeni nu observă suferința lui Miriam, verișoara Bettei, ce fusese și ea prezentă pe plajă în noaptea fatidică și care, din acel moment, începe o luptă cu propriii demoni, însă pe care, lipsită de orice sprijin, riscă să o piardă definitiv.
Autor

ROBERTA RECCHIA

Editura

Trei

Locul și anul publicării

București, 2025

Romanul Robertei Recchia se remarcă prin sensibilitate și profunzime psihologică. În ciuda actului de cruzime care schimbă viața protagoniștilor, simțim blândețea narării în fiecare cuvânt care dezvăluie procese complexe precum șoc, furie, deznădejde, dar și vindecare. Tema centrală este dorința de supraviețuire în urma unei traume devastatoare, explorată prin prisma pierderii, rușinii, afecțiunii și grijii. Autoarea dezvăluie, cu tandrețe, mecanismele doliului și ale reconectării, evidențiind cât de fragile și totodată puternice pot fi legăturile umane. Personajele sale, de la Marisa, care se izolează în durere, la Emma cea superficială, la Stelvio definit prin devotamentul său, Miriam, cea extrem de fragilă, până la Leo și Corallina – imagini clare ale empatiei, toate formează o galerie de emoții și relații care de fapt reflectă numeroasele fețe ale iubirii.
Romanul se remarcă printr-un perfect echilibru între cruzime și tandrețe, între suferință și speranță, acoperind trei generații și oferind astfel o perspectivă asupra modului în care trauma poate marca, poate slăbi, dar în final și întări relațiile dintre oameni. „Toată viața care ne-a mai rămas” este un roman complex, remarcabil, greu de încadrat într-un singur stil literar, însă cu siguranță memorabil pentru încărcătura sa emoțională, o carte care își revendică locul printre cele mai importante romane italiene recente, o lectură care ne amintește că afecțiunea și grija pot renaște chiar și în fața tragediei.
Acest volum se află în colecțiile Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila. Disponibilitatea titlului poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii – https://toread.bjbraila.ro/opac.